Vegetarianismul şi religia au o legătură puternică în anumite religii care sunt originare din India Antică (Hinduiesm, Jainism şi Budism). În Jainism vegetarianismul este obligatoriu pentru oricine, în Hinduism şi Budismul Mahayana fiind recomandat de scripturile importante şi de către autorităţile religioase. Pe de altă parte, în religiile Abrahamice (Iudaismul, Creştinismul şi Islamismul)  vegetarianismul nu este promovat de către autorităţile religioase. Totuşi, în cadrul Creştinismului există un număr de grupuri care promovează vegetarianismul pe motive religioase.

Cele mai multe căi indicate în Hinduism consideră vegetarianismul ca un ideal. Există trei motive pentru aceasta: principiul non-violenţei (ahimsa) aplicat animalelor; intenţia de oferi doar mâncare "pură" (vegetariană) unei zeităţi şi apoi să fie primită înapoi ca prasad; şi convingerea că mâncarea nevegetariană este dăunătoare pentru minte şi dezvoltarea spirituală. Nonviolenţa este o trăsătură comună a tuturor tradiţiilor vegetariene din Hinduism; celelalte două aspecte sunt relevante doar pentru cei care urmează o cale spirituală deosebită. Cei mai mulţi hinduşi sunt lacto-vegetarieni, însă în Occident există şi ovo-lacto-vegetarieni.

Nonviolenţa

Principiul non-violenţei aplicat la animale este legat de intenţia de a evita influenţele nefaste ale karmei care rezultă din violenţă. Se crede că suferinţa tuturor fiinţelor naşte din dorinţă, condiţionată de efectele karmice atât ale oamenilor cât şi a animalelor. Violenţa sacrificării animalelor pentru mâncare şi sursa ei în poftă, duce la ideea că mâncarea de carne este o acţiune prin care oamenii se supun suferinţii. Hinduismul consideră că aceste influenţe îi afectează pe cei care permit sacrificarea unui animal, cel care tranşează carnea, cel care ucide animalul, cel care cumpără sau vinde carne, cel care o găteşte, o serveşte sau o mănâncă. Toţi aceştia pot fi consideraţi ucigaşi ai aimalului. Problematica îndatoririlor religioase faţă de animale şi a karmei (negative) indusă de violenţa (himsa) asupra lor este acoperită în detaliu în scripturile hinduse şi cărţile cu legi religioase.

Scripturile Hinduse aparţin sau se referă la perioadele Vedice care au fost până aproximativ în anul 500 înainte de Hristos, după cum consideră unii istorici. În religia Vedică, predecesoarea Hinduismului, consumul de carne nu era interzis din principiu, însă era restricţionat de anumite reguli. Anumite scripturi foarte importante interzic violenţa împotriva animalelor domestice cu excepţia cazului sacrificiului ritual. Acest lucru este în mod clar specificat în Mahabharata (3.199.11-12[5]; 13.115; 13.116.26; 13.148.17), Bhagavata Purana (11.5.13-14) şi Chandogya Upanishad (8.15.1). [...] Aceste texte condamnă puternic omorârea animalelor şi mâncatul de carne exceptând cazul în care sunt sacrificate într-un ritual făcut de preoţi. Mahabharata permite membrilor din casta războinicilor (Kshatriyas) să vâneze şi să mănânce carne [...], însă le interzice hermiţilor care trebuie să fie non-violenţi.

Mahabharata (12.260[7]; 13.115-116; 14.28) şi Manu Smriti (5.27-55) conţin discuţii pe larg despre legitimitatea sacrificiilor rituale şi a consumului de carne asociat cu acestea. În Mahabharata atât cei care mănâncă carne cât şi vegetarienii prezintă diverse argumente pentru a-şi susţine punctul de vedere. În afara acestor dezbateri legate de animalele domestice, există un lung discurs al unui vânător în apărarea vânătorii şi a mâncatului de carne. Aceste texte indică că atât sacrificiile rituale cât şi vânătoarea au fost criticate de către avocaţi ai non-violenţei universale şi că acceptarea lor nu este generală. În Hinduismul modern sacrificiile rituale permise în textele vedice este practic inexistentă.

[...]

Situaţia actuală

În India modernă stilul alimentar al hinduşilor variază în funcţie de comunitatea sau casta din care fac parte şi tradiţiile regionale. Vegetarienii hinduşi evită de obicei ouăle şi consumă lapte şi produse lactate, astfel că sunt lacto-vegetarieni.

Conform unui sondaj din 2006, vegetarianismul este slab reprezentat în statele de coastă şi puternic reprezentat în nord, în statele occidentale şi printre brahmani în general, dintre care 55% sunt vegetarieni. Mulţi locuitori ai coastelor mănâncă peşte. În particular, hinduşii bengalezi au romantizat pescarii şi consumul de peşte prin poezie, literatură şi muzică.

Budismul

Primul precept de bază în Budism interzice uciderea. Spre deosebire de preceptele biblice (Să nu ucizi), pe care autorităţile evree şi cele creştine le-au interpretat ca aplicându-se doar pentru oameni, Primul Precept s-a aplicat şi animalelor ca şi oamenilor. Mulţi văd în acest fapt că budiştii nu ar trebui să mănânce carne. Totuşi există mai multe puncte de vedere. Buddha a făcut o diferenţiere între uciderea unui animal şi consumul de carne, spunând că un comportament imoral este ceea ce face pe cineva impur şi ce mănâncă acesta. La un moment dat Buddha a refuzat să instituie vegetarianismul, Canonul Pali înregistrând câteva situaţii în care Buddha însuşi a mâncat carne. Au existat totuşi reguli privind interzicerea anumitor tipuri de carne, cum ar fi cea de om, de leopard sau de elefant. Călugării nu au voie să mănânce carne dacă au fost martori la uciderea animalului sau ştiu că a fost ucis în mod intenţionat pentru ei.

Pe de altă parte, în anumite sutra Mahayana, Buddha denunţă consumul de carne. În sutra Mahayana Mahaparinirvana, Buddha susţine că "mâncatul de carne duce la moartea marii compasiuni", adăugând că orice fel de carne şi consumul de peşte (chiar şi al animalelor găsite moarte) este interzis de către el, astfel că instituie un mod de viaţă vegan, nu doar vegetarian. [...]

O soluţie la această contradicţie a apărut atunci când călugării din sfera Indiei au migrat către China, în jurul anului 65 după Hristos. Acolo au întâlnit adepţi care le-au furnizat bani în loc de mâncare. Începând cu acea perioadă, călugării chinezi şi alţii care au venit să locuiască în regiunile nordice şi-au cultivat singuri legume şi au cumpărat tot ce le era necesar în rest.

În lumea budistă modernă, atitudinea faţă de vegetarianism variază în funcţie de loc. În China şi în Vietnam, călugării rareori mănâncă carne (alături de alte restricţii). În Japonia şi Coreea anumite şcoli recomandă mâncatul de carne, în timp ce altele nu recomandă. [...] Tuturor budiştilor, inclusiv călugărilor, li se permite să practice vegetarianismul dacă aceasta este ceea ce-şi doresc. Experţii au estimat că la nivel mondial aproximativ jumătate dintre budişti sunt vegetarieni.

Iudaismul

Iudaismul rabinic descurajează practicile ascetice în general şi încurajează gustarea darurilor oferite de această lume cum se cuvine. În ceea ce priveşte mâncarea, această învăţătură poate fi rezumată de afirmaţia din Talmud: "Omul va trebui să răspundă faţă de tot ceea ce a văzut şi nu a mâncat" (se referă la mâncărurile permise sau kosher, nu la specii de animale interzise cum ar fi porcul). Pe de altă parte Talmudul descurajează neglijenţa şi susţine că este de preferat ca dieta să fie în principal din produse de origine non-animală. Pentru evreii care doresc să rămână în acord cu această învăţătură, vegetarianismul nu este o formă de privare, pentru că vegetarienii nu doresc să mănânce carne şi cred că este mai sănătos astfel.

În Geneza 1:29 apare "Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom care are în el rod cu sămînţă: aceasta să fie hrana voastră". Conform unor comentatori biblici aceasta înseamnă că planul lui Dumnezeu pentru omenire a fost să fie vegetariană şi că abia mai târziu a permis omului să mănânce carne din cauza naturii slabe a acestuia. [...] Alţi comentatori consideră că oamenii pot să mănânce carne deoarece Dumnezeu le-a dat lui Adam şi Evei putere asupra acestora.

În general, Iudaismul nu a promovat vegetarianismul. Totuşi, anumiţi rabini importanţi au promovat stilul de viaţă vegetarian, printre aceştia găsindu-se primul Rabin Şef al Palestinei, Abraham Isaac Kook, studentul acestuia David Cohen (cunoscut drept "Ha-Nazir") şi Rabinul Şef al Israelului Shlomo Goren.

Rabbi Isaac ha-Levi Herzog a spus "Evreii se vor îndrepta treptat înspre vegetarianism prin cunoaşterea profundă a ceea ce tradiţia comandă... O întreagă galaxie de centre rabinice şi lideri spirituali... a afirmat că vegetarianismul este ultimul înţeles al învăţăturilor morale ale evreilor".

"Ideal omul nu ar trebui să mănânce carne, pentru că a mânca carne trebuie luată o viaţă, un animal trebuie omorât" [...] Unele autorităţi Ortodoxe au dat o regulă conform căreia este interzis să devii vegetarian dacă acest lucru se întâmplă din cauza credinţei în drepturile animalelor"; totuşi, regula permite vegetarianismul din motive pragmatice (dacă carnea kosher este scumpă sau este greu de procurat în regiune), motive de sănătate sau din motive de gust personal. Unii cred că halakha încurajează consumul de carne în timpul Sabatului şi a meselor festive, astfel că anumiţi evrei ortodocşi care sunt de altfel vegetarieni, vor consuma carne în cadrul acestor mese.

Există câteva argumente din Iudaism folosite de către vegetarienii evrei. Pentru evreul vegetarian există trei mari componente care dovedesc că vegetarianismul este o poruncă etică: tsar baalei haim, pikuah nefesh and bal tashchit. Tsaar Baalei Haim este preceptul de a nu cauza durere fiinţelor vii. [...] Bal Tashchit este legea care interzice risipa. Un alt argument este acela că, din moment ce Adam şi Eva nu aveau voie să mănânce carne şi, conform unor păreri, în era Mesianică, toată lumea va fi vegetariană, a nu mânca carne este ceva care aduce lumea mai aproape de ideal. În cartea sa care rezumă multe dintre învăţăturile lui Rav Kook, Joseph Green, un scriitor sud-african evreu vegetarian, ajunge la concluzia că vegetarienii evrei religioşi şi etici sunt pionierii erei mesianice; ei îşi conduc viaţa astfel încât fac ca venirea erei Mesianice să fie mai aproape. Tradiţia evreiască afirmă că o metodă de a grăbi venirea lui Mesia este începerea practicării lucrurilor care vor fi în timpurile mesianice. O a două concluzie este aceea că legile schechita au drept scop prevenirea suferinţei animalelor şi astăzi, cu creşterea mecanizată a animalelor, cu abatoarele mecanizate, chiar şi cele kosher sunt considerate de unele autorităţi ca îndeplinind din condiţiile pentru a obţine carne kosher. [...]

Sacrificiile erau folosite drept scuză pentru a mânca carnea, acesta lucru fiind denunţat mai târziu.

Sacrifices were used as an excuse to eat meat, and later denounced (Hosea 8:13, Hosea 6:6, Ieremia 7:22-23, Isaia 66:3) [...]

Creştinismul

Anumite grupuri monahale creştine au încurajat vegetarianismul (Părinţii Deşertului, Benedictinii, Cartuzienii etc.). Anumite grupuri de creştini, cum ar fi Adventiştii de Ziua a Şaptea şi creştinii anarhişti, fac o interpretare literală a profeţiilor biblice privind vegetarianismul universal şi încurajează vegetarianismul ca mod de viaţă de preferat, însă nu necesar. Totuşi, cele mai multe grupuri evanghelice nu sunt conştiente de existenţa unor asemenea profeţii şi se referă la profeţiile explicite a sacrificiilor din temple din Regatul Mesianic, multe dintre acestea fiind mâncate - Ezekiel 46:12 [...]. Unii vegetarieni creştini consideră că Iisus însuşi era vegetarian. Există chiar argumente că Iisus ar fi fost esenian (esenienii erau vegetarieni ce locuiau în comunitatea Qumram de lângă Marea Moartă). Actualul consens academic este că Iisus nu a fost un esenian. Cu toate că este adevărat că nu ştim prea multe despre atitudinea lui Iisus faţă de animale, învăţăturile sale conţin se referă la importanţa milei faţă de cei slabi, lipsiţi de putere şi oprimaţi. Anumite figuri istorice Creştine importante precum Sfântul Augustin şi Sfântul David au devenit vegetarieni din motive ascetice, nu neapărat din cauza unui edict religios. În secolul al 19-lea, membri ai sectei Bibliei Creştine au stabilit primele grupuri vegetariene în Anglia şi în Statele Unite. 

În lumea iniţială şi ideală a lui Dumnezeu, reprezentată în Geneză de Grădina Raiului, nu exista suferinţă, exploatare sau violenţă. Oamenii şi animalele erau vegetariene, după cum citim în primul capitol din geneză: "Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom care are în el rod cu sămînţă: aceasta să fie hrana voastră". Imediat dupa crearea acestei lumi frumoase, nonviolente, lipsite de exploatare, Dumnezeu o descrie ca "foarte bună". Este singura dată când Dumnezeu consideră creaţia "foarte bună" şi nu doar "bună".

Totuşi, s-a argumentat că viziunea antropocentrică a Bibliei încurajează exploatarea animalelor de către oameni şi mâncatul cărnii. Geneza 1:26-28 a fost interpretată pentru a condamna vegetarianismul. În Biblie se spune că: "<<... să facem om după Chipul Nostru, după asemănarea Noastră: el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pămîntul şi peste târâtoarele care se mişcă pe pământ>>. Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnzeu le-a zis: <<Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l, şi stăpâniţi peste mări, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ>>". În versetele 1:30 şi 1:31 se spune: "<<Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vieţuitoarelor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde" şi aşa a fost. Dumnezeu S-a uitat la tot tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară şi a fost o dimineaţă...".

Creştinii non-vegetarieni citează câteodată Numere 11:31-32. "Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt, care a adus prepeliţe şi le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte şi cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălţime de aproape doi coţi de la faţa pământului. În timpul zilei aceleia şi toată noaptea, şi toată ziua următoare, poporul s-a sculat şi a strâns prepeliţe; cel ce strânsese cel mai puţin avea zece omeri. El şi le-au întins în jurul taberei", însă următorul verset precizează: "Pe când carnea era încă în dinţii lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului; şi Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare".  

Islamismul

Islamismul interzice în mod explicit mâncatul anumitor tipuri de carne, în special cea de porc. Totuşi, una dintre cele mai importante sărbători islamice, Eid-ul-Adha, implică sacrificii animale. Musulmanii care îşi permit, îşi sacrifică cele mai bune animale domesticee pe care le au (de obicei oi, însă şi cămile, vaci sau capre). Conform Coranului, o mare parte din această carne trebuie dată săracilor pentru ca şi ei să poată participa la ospăţul care se ţine cu ocazia Eid-ul-Adha. Restul este gătit pentru masa festivă la care participă rude şi prieteni. Faptele caritabile ale comunităţii musulmane sunt demonstrate în timpul Eid-ul-Adha prin efortul concertat de a nu rămâne niciun musulman fără mâncare în aceste zile. Din moment ce aceste practici sunt justificate de Koran, apărarea vegetarianismului prin implicaţia că Dumnezeu a impus ca dieta să fie pură poate fi văzută ca fiind împotriva Islamului.

Sursa: Wikipedia